Oamenii, fiecare in felul sau, cauta fericirea: bani, respect, faima, suflet-pereche etc. Se spune ca pentru a-ti atinge scopul ai nevoie de rabdare, speranta, credinta. Altii spun ca fericirea e drumul spre fericire.

Unii gasesc rapid ce cauta. Altii nu gasesc si se compromit. Altii se mint sau se multumesc cu putin. Iar altii… acestia sunt in sah-pat toata viata. Au rabdare, spera si cred pana in ultimul minut. Si pentru asta platesc un pret de plumb. Sufera in asteptarea lor, sunt marginalizati si chiar batjocoriti. ‘Ce folos sa-ti gasesti jumatatea la 35 de ani? Cum te mai poti bucura de bani la 50 de ani? La ce-ti mai foloseste o statuie cand tu esti gaurit de viermi?’

Si atunci… fericirea e ‘durata’ sau ‘intensitate’? Imi iau vesta antiglont si afirm cu tarie: fericirea este intensitate. Oamenii care-si asteapta jumatatea cu rabdare, cu credinta, cu suferinta, cu nopti nedormite, cu vise si fantezii adolescentine nu sunt constienti de ceea ce fac, dar au ales, intentionat sau nu, calea cea dreapta. Doar ei sunt cei care vor vedea lumina (si probabil cei cativa norocosi).
Si apoi vine restul. Resturile. Acestia sunt oamenii normali, sanatosi, care merg la serviciu zi de zi, s-au casatorit la varsta potrivita, au 1-2 copii frumosi si sanatosi, doua televizoare (unul pentru filme si divertisment, altul pentru fotbal), merg la sfarsitul saptamanii la MALL sa-si asigure frigiderul pentru urmatoarele 7 zile. Ei ii place (si) colegul de la Administratie, el i-ar trage-o secretarei sefului, dar nu e frumos, asa ca se abtin. Trec anii, se achita ratele, se schimba mobila si, dupa 5 ani, intr-o dimineata ca oricare alta, se trezesc si se uita unul la celalalt ca boul la vaca noua, sau vaca la bou si se intreaba: who the f*ck is this man/woman?
Iar dupa amiaza rad pe sub sau pe deasupra mustatilor de cel pe care l-a lovit (prematur) ‘incaruntitu’ si l-a prins tot singur, parasit intr-un colt.
Insa mai tarziu (nu c-ar fi foarte relevant) familia ‘fericita’ ajunge sa manace din troaca porcilor si sa se intrebe ‘de ce eu?’ Sper ca veti gasi raspunsul!

In fond, poate nu toti doresc sa simta ceva cu adevarat. E mai simplu sa nu suferi. E mai simplu sa faci compromisuri. Compromisurile iti dau siguranta, te amagesc si-ti gadila ego-ul. Esti un om integrat in societate. Desigur.

Nu poti experimenta fericirea daca nu te-ai pregatit pentru fericire.